Proteine prezente în mod normal pe suprafața globulelor albe din sânge, a căror concentrație este corelată cu numărul de celule de mielom multiplu din organism și este cel mai bun indicator unic al încărcării tumorale.

Procedura pentru recoltarea unei probe de țesut dintr-un ganglion limfatic.

procedura de recoltare a unui fragment care conține măduvă osoasă.

Celule mieloide imature de la nivelul măduvei osoase și al sângelui periferic, care nu sunt diferențiate complet.

Cel mai abundent mineral din organismul uman, important pentru sănătatea oaselor și a dinților.

Unitate de energie. Fiecare macronutrient (carbohidrați, grăsimi și proteine) introdus în organism este transformat în energie. Cantitatea de energie (și calorii) din alimente variază în funcție de compoziția acestora: grăsimile produc aproximativ 9 calorii pe gram, în timp ce proteinele și carbohidrații produc aproximativ 4 calorii pe gram.

Unul dintre cei trei macronutrienți (ceilalți doi sunt grăsimile și proteinele) care formează alimentația noastră. Acestea există în diferite forme și reprezintă principala sursă de energie pentru organism.

Proporția de proteine monoclonale sau proteine M caracterizate prin greutate moleculară mică. Pot fi legate la un lanț greu sau pot fi detașate sau libere.

Celule care sunt derivate din celulele stem hematopoietice care se regăsesc în măduva osoasă, care produc globule roșii sanguine, anumite globule albe sanguine (granulocite și monocite) și trombocite.

Terapie bazată pe utilizarea de substanțe chimice și medicamente pentru distrugerea celulelor. Cu toate că termenul include și tratamentul bolilor infecțioase, în care sunt distruși agenții patogeni, în limbajul de zi cu zi este utilizat în special în relație cu cancerul, în legătură cu distrugerea celulelor de cancer.

Ramura geneticii care studiază cromozomii și diviziunea celulară. Studiul morfologiei cromozomilor, vizibili cu ajutorul unui microscop optic și al cariotipului, adică setul de cromozomi dntr-o celulă.

Afecțiune patologică în care oasele coloanei vertebrale sunt comprimate și reduse ca înălțime. Poate duce la compresia măduvei spinării.

Existența mai multor boli la aceeași persoană.

Măsurarea cantității de produs de eliminare creatinină în sânge. O creștere a creatininei indică insuficiena renală.

Probleme circulatorii dureroase la nivelul mâinilor și al picioarelor, poate provoca, de asemenea, durere la temperaturi scăzute.

O structură compactă și organizată care conține cea mai mare parte a ADN-ului unui organism viu.

O opinie clinică, care reprezintă identificarea unei anumite boli, conform analizei semnelor și simptomelor clinice, raportate de pacient și rezultatul unor tehnici de imagistică specifice.

Metodă care indică, prin obținerea de imagini, prezența unei afecțiuni patologice, care include radiologie, tomografie computerizată, ecografie, imagistică prin rezonanță magnetică.

Boală asociată celulelor sistemului limfatic.

Tehnică de diagnostic prin imagini, cu utlizarea ultrasunetelor.

Un test complet de laborator al sângelui, care stabilește diferiți parametri, incluzând cantitatea de globule (globule albe din sânge, globule roșii din sânge și trombocite) și valorile hemoglobinei în sânge.

Componentă a globulelor roșii din sânge care transportă oxigenul în sânge.

Scurgerea sângelui din vasele de sânge (artere, vene, capilare).

Creșterea dimensiunii ficatului și a splinei.

Investigație efectuată de medicul pacientului după colectarea istoricului medical. Include un set de proceduri de diagnostic care vizează depistarea de semne obiective (altele decât simptomele raportate de pacient) care indică o afecțiune patologică.

Examen care are scopul de a identifica anumite celule dintr-o probă pe baza recunoașterii unor substanțe specifice exprimate pe suprafața celulelor respective sau în interiorul acestora.

Senzația de slăbiciune generală care durează, este dificil de depășit și determină o senzație de epuizare totală la nivel emoțional, mental și fizic. Prin urmare, o astfel de senzație de oboseală nu este legată de activitățile efectuate și este dificil se ameliorat prin somn sau odihnă.

Un mineral important pentru formarea hemoglobinei, proteina din globulele roșii din sânge care transportă oxigenul în sânge.

O categorie de alimente care nu au o valoare nutritivă pentru om (nu sunt digerate de intestin), însă exercită efecte funcționale importante, cum ar fi creșterea sațietății și îmbunătățirea funcționării intestinului.

O grupă a vitaminelor B, importantă pentru creșterea și reproducerea celulelor din organism.

Fracturi ale oaselor provocate de boală, nu de un eveniment traumatic.

O boală care nu este malignă, în care există un nivel redus de proteine M, fără alte simptome. Unele cazuri pot progresa spre mielom.

Globulele din sânge care ajută corpul să combată infecțiile. Există cinci tipuri de globule albe din sânge: neutrofile, eozinofile, bazofile, monocite și limfocite.

Globule din sânge care conțin hemoglobină, o proteină care transportă oxigen.

Un tip de globule albe din sânge cu caracteristici de granulație în interior.

Număr redus de granulocite în sângele periferic.

Grupă de substanțe nutritive caracterizate prin energie de putere crescută (8 calorii/g, mai mult decât dublu față de proteine și carbohidrați). În plus față de stocarea și furnizarea de energie, grăsimile îndeplinesc și alte funcții importante pentru funcționarea adecvată a organismului, însă nu trebuie consumate în cantități excesive, pentru a nu avea efecte dăunătoare asupra sănătății.

O tehnică foarte sensibilă pentru detectarea anomaliilor cromozomiale.

Paraproteinele monoclonale de tipul imunoglobulinei M sunt un tip de anticorpi implicați în apărarea imunitară, produse de limfocite B specifice, numite celule plasmatice.

Terapie combinată pe bază de chimioterapie și imunoterapie

Starea în care un subiect, din diferite motive, prezintă un nivel redus de apărare imunitară.

Examen care are scopul de a identifica anumite celule dintr-o probă pe baza recunoașterii unor substanțe specifice exprimate pe suprafața celulelor respective sau în interiorul celulelor respective.

Măsurătoare referitoare la numărul de persoane care sunt afectate de o boală (cazuri noi) într-o anumită perioadă.

Măsurătoare referitoare la numărul de persoane care sunt afectate de o boală (cazuri noi) într-o anumită perioadă.

Procesul invadării unui organism sau a unor părți ale acestuia (organe sau țesuturi) de către una sau mai multe specii de microbi (de exemplu virusuri, bacterii).

Reducerea capacității rinichilor de a-și îndeplini funcțiile.

Conținutul crescut de calciu din sânge.

Vâscozitate și volum plasmatic crescute, asociate cu dureri de cap, vedere încețoșată, hemoragie retiniană și sângerare oro-nazală.

Creștere severă a vâscozității sângelui care provoacă simptome cum sunt durerile de cap și amețeala.

Un element al grupei de enzime detectabile în sânge și alte țesuturi din organism și implicate în producerea de energie în celule. O creștere a acestei substanțe în sânge poate fi un semn de deteriorare a țesuturilor sau al anumitor tipuri de cancer.

Indicatorul încărcării tumorale care măsoară concentrația de LDH (lactat dehidrogenază) din sânge, o enzimă prezentă în celulele multor țesuturi, eliberată în sânge atunci când aceste țesuturi sunt afectate de o boală.

Modificarea țesuturilor sau a organelor, unică și localizată.

Un tip de cancer care afectează celulele sanguine.

O evoluție cronică a neoplaziei hematologice provocată de acumularea de limfocite aparent mature la nivelul măduvei osoase și al sângelui periferic.

O afecțiune clinică caracterizată printr-o reducere anormală a leucocitelor (globule albe din sânge) din sânge.

Ganglioni limfatici măriți.

Un tip de globulă albă din sânge care contribuie la apărarea organismului împotriva infecției. Există trei tipuri principale de limfocite: limfocitele B care produc anticorpi; limfocitele T care au diferite funcții, inclusiv să asiste limfocitele B la producerea de anticorpi; limfocite și celule tip natural killer (NK), care pot ataca celulele infectate cu virusuri și celulele tumorale.

Un tip de globulă albă din sânge care contribuie la protejarea organismului împotriva infecției. Globulele de tipul B produc anticorpi.

Corpi rotunjiți de mici dimensiuni care aparțin sistemului imunitar, distribuiți în diferite părți ale organismului și conectați unul cu altul prin canale mici numite vase limfatice. Ganglionii limfatici sunt stațiile în care celulele sistemului imunitar, în special limfocitele, întâlnesc agenți străini potențial periculoși și iau măsuri pentru combaterea acestora.

Leziune osoasă caracterizată prin distrugerea completă a unei părți a osului sau a întregului os, care poate fi determinată de procese patologice de diferite tipuri, cum ar fi inflamația osoasă, tumorile osoase primitive sau metastatice, bolile care afectează nervii, bolile endocrine sau poate fi rezultatul leziunilor traumatice. Atunci când este deosebit de extinsă, poate duce la o fractură osoasă chiar și în cazul unei traume minime.

Codul care identifică gamapatia monoclonală de semnificație nedeterminată, o tulburare a celulelor plasmatice caracterizată prin valori reduse în mod repetat ale proteinelor monoclonale în sânge și/sau urină, în absența simptomelor asociate mielomului (anemie, insuficiență renală, hipercalcemie și leziuni litice).

Partea internă a oaselor spongioase în care se formează celulele din sânge (globule albe din sânge, globule roșii din sânge și trombocite).

Neoplazia provocată de prezența celulelor plasmatice la nivelul măduvei osoase. Celulele plasmatice canceroase sunt numite celule de mielom.

Organ aflat în partea superioară stângă a abdomenului, care, printre alte funcții, „filtrează” sângele, eliminând „deșeurile” și distrugând globulele roșii vechi sau celulele deteriorate. Mărirea acestui organ este numită splenomegalie.

Substanțe prezente în organism în cantități mici, dar esențiale pentru viața omului; mineralele nu pot fi produse în organismele noastre, deci trebuie să le obținem din alimentație. Sărurile minerale prezintă o importanță deosebită pentru procesul formării dinților și oaselor, reglarea sării și a apei, creșterea și dezvoltarea țesuturilor și organelor și procesele care produc energie.

Sinonimă cu cancerul.

Amorțire, furnicături și/sau durere la nivelul mâinilor, picioarelor și/sau brațelor până la durerea provocată de leziunile nervilor periferici.

O afecțiune clinică caracterizată printr-o reducere anormală a neutrofilelor (globule albe din sânge) din sânge.

Vitamină care deține un rol în reacțiile respiratorii, sinteza și degradarea aminoacizilor, a acizilor grași și a colesterolului. Deficitul acesteia stă la baza pelagrei, o boală foarte răspândită în zonele sărace ale țării noastre până în secolul al 19-lea și caracterizată prin tulburări ale tractului digestiv, tulburări nervoase și mentale și în special leziuni pe piele.

Toate substanțele din alimentație utilizate de organism pentru a asigura dezvoltarea normală și a menține o bună stare de sănătate. În ceea ce privește caracteristicile, putem distinge între macronutrienți (proteine, carbohidrați, grăsimi) și micronutrienți (vitamine și minerale), apa și fibrele fiind, de asemenea, adăugate la această clasificare.

Celule responsabile pentru formarea oaselor.

Celule responsabile pentru resorbția osoasă.

Materialul organic (fără apa cu minerale) a matricii osoase.

Imunoglobulină cu lanț ușor de imunoglobulină monoclonală prezentă în sânge sau urină, produsă de celulele plasmatice. În macroglobulinemia Waldenstrom (MW), paraproteinele sunt întotdeauna de subtip IgM. La pacienții cu MGUS-IgM se efectuează teste regulate de cuantificare a paraproteinelor monoclonale pentru a monitoriza progresia MW manifeste.

Determinare a stării de bine psihologice a unui subiect.

Sângerare localizată de mici dimensiuni provocată de spargerea vaselor mici de sânge de sub piele.

Globule sanguine responsabile pentru coagularea sângelui.

Reducerea, sub intervalul normal, a numărului de trombocite.

O bandă intensă în regiunea globulinelor γ sau β la cartografierea electroforezei proteinelor serice și urinare (SPEP sau UPEP) care se regăsește în mod obișnuit la un pacient cu mielom, indicând producerea unei cantități mari de imunoglobulină monoclonală (proteine M).

Numită și plasmocit. O celulă a sistemului imunitar care secretă cantități mari de anticorpi și este localizată la nivelul măduvei osoase.

Un tip de mielom în care tumoarea are o singură localizare, la nivel osos sau extramedular.

Măsoară numărul de persoane dintr-o populație, care, la un anumit moment, au o anumită boală.

Substanță ingerată prin alimentație, pe care organismul o convertește în vitamina A.

Estimarea evoluției probabile a bolii.

Lanțuri ușoare libere de imunoglobulină monoclonală care se secretă în urină la unii pacienți cu mielom.

Proteină prezentă în serul și/sau urina a 98 % dintre pacienții cu mielom multiplu; în cazul căreia identificarea și determinarea cantității sunt esențiale pentru diagnosticarea și evaluarea succesului tratamentului.

Molecule formate din lanțuri de aminoacizi. Acestea constituie o parte esențială a organismelor vii și îndeplinesc multiple funcții, inclusiv roluri structurale.

Radiație a cărei energie este suficientă pentru a determina pierderea electronilor din atomi, care devin ioni. Particulele alfa și beta, cum sunt razele gama și razele X sunt exemple de radiație ionizantă. Lumina ultravioletă, razele infraroșii și lumina vizibilă reprezintă, toate, exemple de radiație neionizantă.

Produși de eliminare care se formează în interiorul celulelor, care sunt dăunători pentru organism.

Partea inițială a nervului de la nivelul măduvei osoase.

Tehnică de imagistică cu scop diagnostic care utilizează capacitatea razelor X de a produce modificări asupra filmului fotografic în funcție de densitatea diferită a țesuturilor pe care le traversează.

Tehnică de diagnostic care utilizează câmpuri magnetice în locul radiației pentru a crea imaginea radiografică; utilă în special în bolile neurologice, mușchii scheletului, în domeniul cardiovascular și în oncologie.

Un element pe care îl poate observa medicul (de exemplu o erupție).

Inflamație sistemică provocată de o infecție a sângelui din organism.

O tulburare hematologică.

Pacient sau boală cu simptome.

Seturi de organe, țesuturi și celule aflate în circulație, distribuite prin organism și care comunică unele cu altele, care pot interveni în apărarea unui organism.

O componentă a sistemului imunitar care include elemente prezente în întreg organismul, incluzând splina, măduva osoasă, ganglionii limfatici și vasele limfatice.

Metode standardizate pentru definirea dimensiunii tumorii și a măsurii în care s-a extins.

O tehnică de imagistică în scop diagnostic în care datele colectate prin parcurgerea de către diferite fascicule cu raze X a zonei afectate este prelucrată de un calculator pentru a reconstrui o imagine tridimensională.

Vitamină necesară în metabolizarea carbohidraților și care promovează starea generală de hrănire a țesutului nervos.

O tehnică de diagnostic care implică administrarea intravenoasă de substanțe prezente în mod normal în organism (cum ar fi glucoza), însă „marcate” cu molecule radioactive (produse radiofarmaceutice) cu scopul detectării distribuirii în organism a acestor substanțe. Din cauza faptului că glucoza este atrasă de tumori, PET evidențiază acumularea care produce imagini radiografice cu zone întunecate. Este utilă pentru a confirma un diagnostic de cancer, pentru a verifica prezența metastazelor sau a determina eficacitatea unei terapii pentru cancer.

O tehnică de imagistică în scop diagnostic în care datele colectate prin parcurgerea de către diferite fascicule cu raze X a zonei afectate este prelucrată de un calculator pentru a reconstrui o imagine tridimensională.

O anomalie cromozomială provocată de schimbul de material dintre doi cromozomi.

Reducerea numărului de trombocite.

O masă compactă de țesut care se dezvoltă din lichid, diferențiind o tumoare compusă din celule în suspensie.

Viteza cu care se precipită globulele roșii din sânge într-o oră; este o măsură a inflamației nespecifice.

O vitamină care în plus față de participarea la numeroase reacții metabolice și la sinteza colagenului, a unor aminoacizi și hormoni, este, de asemenea, un antioxidant și intervine în reacțiile alergice, mărind răspunsul imunitar; neutralizează radicalii liberi și deține o funcție de protecție la nivelul stomacului, inhibând producerea de carcinogeni. Deficitul acesteia provoacă o afecțiune numită scorbut.

O abordare efectiv de „observare și așteptare” utilizată de medici pentru pacienții care nu au nevoie de tratament. Rolul medicului este acela de a aștepta și de a monitoriza progresul bolii în timp, efectuând verificări periodice.